Definitiv

Contradicţie, definitiv, zâmbete, momente frumoase, situaţii sufocante care mai apoi sunt compensate printr-o stare de linişte totală..Un amalgam de stări, acelaşi déjà vu care implică o alegere imediată, dar definitivă de această dată.

Ar fi uşor dacă am putea cântari ce contează mai mult în luarea acestei decizii…Cum ar fi să luăm în calcul doar momentele frumoase având în vedere că poate treptat vom găsi şi o soluţie pentru ceea ce uneori pare sufocant? Sau să analizăm fiecare lucru care trebuie să fie altfel, dar indiferent de implicare pare imposibil..

Doar că nu putem cântări, momentele se întrepătrund, iar dorul de acele momente pentru care ştii că merită să încerci, duce la accentuarea acestei nevoi de a lămuri lucrurile..Urmează o zi de nostalgie, o zi de hotărâre, o zi în care îti spui că nu vrei, apoi alta în care realizezi că vrei şi că o sa te implici şi mai mult..

Şi totuşi, în final ajungi să iei o decizie puţin ameţită şi afirmi că e definitiv. Vrei să fii sigur de ea şi adaugi extrem de definitiv, cât se poate de definitiv, cel mai definitiv. În final, ceva din noi rămâne prins în acel dor, iar partea conştientă se decide să se agate de un cuvânt care pare să aibă sens…dar care totusi poate fi zdruncinat la cel mai mic semn că mai există o posibilitate ca lucrurile să fie altfel.

Nu pot sau nu vreau?

Nu pot sau nu vreau? Intotdeauna am fost de părere că există doar nu vreau şi adeseori m-am contrazis din această cauză. Pentru mine nu pot nu are sens, este doar o scuză care te lasă să subînţelegi ceea ce vrei, fără să fie nevoie de alte lămuriri. Ca şi când spunem nu pot, dar practic este nu vreau..

Mi se pare simplu..Aproape întotdeauna putem face ceea ce vrem, de la cel mai banal lucru până la cel mai complicat. Mai mult, în unele cazuri ne ambiţionăm să reuşim. Pe când nu vreau nu necesită explicaţii. Doar există, fie din comoditate, fie din niste motive interioare bine delimitate.

Bun..Am recapitulat cum văd aceste doua lucruri. Ei bine, de curând am fost surprinsă şi de noua variantă: “Vreau, dar nu pot”, care iar mi se pare o contradicţie. Nu ai cum să vrei, dar să nu poţi. Din contră, dacă vrei faci orice ca lucrurile să devină posibile.

Voi ce părere aveţi? Nu pot sau nu vreau? Care este mai plauzibil?

Contradicţie

Hmmm..Spunem: “nu vreau să mai ştiu”, “asta a fost tot”, “nu vreau să mai aud” şi alte cuvinte similare. Şi totuşi…primul lucru pe care-l facem când ne întâlnim cu cineva în care avem încredere este să vorbim despre acelaşi lucru, să-l întoarcem pe toate părţile, să încercăm să găsim o explicaţie care să ne convină.

Oare nu este o contradicţie? Daca nu mă mai interesează de ce continui să vorbesc despre asta? Sau poate autosugestie? Spun că nu mă mai intereseaza până o să ajung să cred asta? Înţeleg nevoia de a vorbi despre ce s-a întâmplat, dar oare cu cât vorbim mai mult, nu suntem mai prinşi în acea situaţie? Ca şi când de fiecare dată se mai caută o explicaţie!

Hmmm..Ce să fie? Contradicţie sau autosugestie? Oare nu va fi mai uşor să depăşim situaţia dacă acceptam lucrurile şi încetăm să le răscolim cu fiecare ocazie?