Explozie de cuvinte..Cuvinte care ascund multe, cuvinte care se unesc unele cu altele, cuvinte care lasă impresia că nu ştiu unde vor sa ajungă. Apoi, brusc, datorită a doua, trei vorbe emoţia devine irezistibilă, necontrolabilă, dând peste cap măsura sentimentelor. Uneori nici măcar nervii nu mai rezistă să aştepte această explozie de cuvinte, pentru că şi ei au îndurat prea multe. Abia acum armura lor este înlăturată, cuvintele îşi menţin efectul şi singurul rezultat este zâmbetul care nu mai are nevoie de niciun cuvânt.
De curând aş fi spus foarte convinsă că vreau doar fapte, nu cuvinte. Acum cred că explozia de cuvinte poate deveni un obicei frumos, care să întregească efectul întâmplărilor care devin din ce în ce mai previzibile. E uimitor de frumos cum în explozia lor, cuvintele devin atât de transparente, dar mereu surprinzătoare.
Se afișează postările cu eticheta fapte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fapte. Afișați toate postările
29 sept. 2010
21 aug. 2010
Povestea lui niciodata...
Să nu te gândeşti nicio clipă că esti imună; aproape niciodată nu se întâmplă asta.
Niciodată nu e prea târziu pentru fapte nesăbuite; suntem neştiutori indiferent de vârstă.
Nu învăţam niciodată din experienţă; în acele momente de euforie uităm, experienţa devine o parte straină de noi.
Oricât de minunate ar fi lucrurile, oricât ne-am pregătit de bine, mereu va exista încă ceva care să ne surprindă, să ne zăpăcească şi să ne dea întreaga existenţă peste cap. Alteori niciodată devine acum şi este de-ajuns o clipă de spontaneitate pentru a descoperi acel moment de imprevizibil. Apoi vei vrea să crezi că aceste momente pot fi lăsate pentru niciodată şi că te poţi pierde într-o liniste pe care nu vei ştii să o defineşti. Din păcate, niciodată este mereu prezent ca un viitor din care ne place să facem parte, oricât de mult am nega. Afirmăm că niciodată nu o să mai alegem o cale complicată, dar cu toate acestea întotdeauna ne îndreptăm către ea, plini de nerăbdare.
Într-un moment de mustrare, conştiinţa mea mă ruga să nu mai îmbrăţişez ideea de niciodată. Mi-a spus că mi-a apreciat efortul, dar cu cât am vrut mai mult să mă agăţ de această ideea, lucrurile au ieşit tocmai invers şi niciodată a devenit prezent. În final, m-a rugat să nu mai uit povestea lui niciodată şi de fiecare dată să fac exact ceea ce simt, fără să mai raportez la timp, la momente, la niciodată...
Niciodată nu e prea târziu pentru fapte nesăbuite; suntem neştiutori indiferent de vârstă.
Nu învăţam niciodată din experienţă; în acele momente de euforie uităm, experienţa devine o parte straină de noi.
Oricât de minunate ar fi lucrurile, oricât ne-am pregătit de bine, mereu va exista încă ceva care să ne surprindă, să ne zăpăcească şi să ne dea întreaga existenţă peste cap. Alteori niciodată devine acum şi este de-ajuns o clipă de spontaneitate pentru a descoperi acel moment de imprevizibil. Apoi vei vrea să crezi că aceste momente pot fi lăsate pentru niciodată şi că te poţi pierde într-o liniste pe care nu vei ştii să o defineşti. Din păcate, niciodată este mereu prezent ca un viitor din care ne place să facem parte, oricât de mult am nega. Afirmăm că niciodată nu o să mai alegem o cale complicată, dar cu toate acestea întotdeauna ne îndreptăm către ea, plini de nerăbdare.
Într-un moment de mustrare, conştiinţa mea mă ruga să nu mai îmbrăţişez ideea de niciodată. Mi-a spus că mi-a apreciat efortul, dar cu cât am vrut mai mult să mă agăţ de această ideea, lucrurile au ieşit tocmai invers şi niciodată a devenit prezent. În final, m-a rugat să nu mai uit povestea lui niciodată şi de fiecare dată să fac exact ceea ce simt, fără să mai raportez la timp, la momente, la niciodată...
16 iun. 2010
10 Principii
Am primit o leapşă draguţă de la Roxy (NightOn) despre 10 principii de viaţă:
1. Eu sunt singura persoană care îmi trăieşte viaţa, aşa că nu fac lucruri care mi-ar putea strica echilibrul interior şi de cele mai multe ori mă încăpăţânez să fac lucrurile în felul meu.
2. Să gândesc pozitiv;
3. Fapte, nu cuvinte.
4. Mai bine să-mi pară rău că am făcut ceva, decât să regret că nu am făcut.
5. Să zâmbesc în fiecare zi.
6. Să iubesc…pentru că asta îmi aduce împliniri şi multă bucurie;
7. Totul se întâmplă cu un scop, nimic nu este coincidenţă.
8. Pun preţ pe lucruri simple pentru că de cele mai multe ori acestea au cel mai mult farmec.
9. Să risc pentru lucrurile pe care mi le doresc.
10. Să fiu directă şi sinceră cu cei din jurul meu şi să spun atunci când ma deranjează ceva, indiferent despre ce este vorba.
Leapşa merge mai departe la: Omlette du Fromage,Ilana, Black Angel, Nice, George, Un nou sens, Mădălina.
1. Eu sunt singura persoană care îmi trăieşte viaţa, aşa că nu fac lucruri care mi-ar putea strica echilibrul interior şi de cele mai multe ori mă încăpăţânez să fac lucrurile în felul meu.
2. Să gândesc pozitiv;
3. Fapte, nu cuvinte.
4. Mai bine să-mi pară rău că am făcut ceva, decât să regret că nu am făcut.
5. Să zâmbesc în fiecare zi.
6. Să iubesc…pentru că asta îmi aduce împliniri şi multă bucurie;
7. Totul se întâmplă cu un scop, nimic nu este coincidenţă.
8. Pun preţ pe lucruri simple pentru că de cele mai multe ori acestea au cel mai mult farmec.
9. Să risc pentru lucrurile pe care mi le doresc.
10. Să fiu directă şi sinceră cu cei din jurul meu şi să spun atunci când ma deranjează ceva, indiferent despre ce este vorba.
Leapşa merge mai departe la: Omlette du Fromage,Ilana, Black Angel, Nice, George, Un nou sens, Mădălina.
29 mai 2010
Dragă conştiinţă (2)
Acum ceva timp mi-am trimis conştiinţa în vacanţă, iar când s-a intors ne-am înţeles mult mai bine. Zâmbetul îi revenise, se regăsise, îşi dorea tot felul de lucruri. Ei bine, cred că e timpul pentru o nouă vacanţă, pentru că de la o vreme e cu capul în nori. Aşa că, în această dimineaţă mi-a spus ca ne vedem duminică seară şi pâna când se intorce, să mă gandesc cum e cu drumul “de la…până la”, adică de la a-ţi propune să faci ceva, până la a face efectiv acel lucru?
Inclin să-i spun că “de la…până la...”este doar o cale pe care noi o alegem, un puzzle pe care noi îl construim. Un puzzle de cuvinte, un puzzle de fapte, de alegeri, sperante sau îndoieli. Este un puzzle mult prea variat, dar totusi uşor de construit. Reuşita lui depinde doar de ambiţia noastră şi de a nu uita ceea ce ne propunem.
Mulţumesc dragă conştiinţă şi îţi doresc un weekend plăcut!
Inclin să-i spun că “de la…până la...”este doar o cale pe care noi o alegem, un puzzle pe care noi îl construim. Un puzzle de cuvinte, un puzzle de fapte, de alegeri, sperante sau îndoieli. Este un puzzle mult prea variat, dar totusi uşor de construit. Reuşita lui depinde doar de ambiţia noastră şi de a nu uita ceea ce ne propunem.
Mulţumesc dragă conştiinţă şi îţi doresc un weekend plăcut!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)