A posteriori poate că folosim fiecare nouă iubire ca pe un microscop, o lentilă de mărit care ne arată imperfectiunile pe care le-am trecut cu vederea în relatiile noastre trecute. Departe de a face comparatii între iubiri, facem apel la această lentilă pentru a încerca să mascăm sau să îndreptăm defectele de care noi suntem conştienti, dar care de multe ori pentru persoana iubită se transformă în acele lucruri mărunte care o fac întotdeauna să zâmbească.
A posteriori învătăm să zâmbim mai mult, să avem încredere în noi si chiar să riscăm pentru ca imaginea din spatele lentilei să devină din ce în ce mai clară.
Dar poate acesta este si unul dintre lucrurile intereseante in viata...Descoperim, cunoastem, acceptam...Uneori nu... Fiecare experienta aduce ceva nou, chiar si fata de noi insine...
RăspundețiȘtergereAi mare dreptate...astfel ajungem la acea imagine din ce in ce mai clara. Dar ce senzatie frumoasa, nu? Parca asa simti cu adevarat ce inseamna sa cunosti si sa te cunosti...
Ca purtator de lentile am tot felul de probleme de claritate. Si stii ce am observat? Ca nu intotdeauna e cazul sa vezi clar. Un gest sugerat e intotdeauna mai incarcat de semnificatii decât unul concret. Desigur, exista varianta sa-l interpretezi gresit, dar oare nu asta e farmecul?
RăspundețiȘtergere@Roxana: Da, este foarte frumos pentru ca ai senzatia ca ai inceput sa cunosti mult mai bine si nu te-ai plictisit, esti dispus sa afli mai mult de atat :)
RăspundețiȘtergere@Dragos: Mult mai mult farmec sa incerci sa intelegi semnificatile si o satisfactie jucausa cand descoperi ca totusi ai intuit bine :)
RăspundețiȘtergere