21 apr. 2011

Roluri..

Uneori, acceptăm roluri în care nu ne-am fi vazut, roluri despre care afirmăm că nu ne caracterizează. Dar, cântărim factorii interiori și învătăm să ne adaptăm situatiei. Poate că uneori ne simtim chiar mai provocati decât într-un alt rol care ar fi coincis cu ceea ce ne-am dorit.

Treptat se dovedesc roluri în care imaginatia este antrenată de dor, iar impulsurile nu mai pot fi controlate, ci doar exteriorizate. Zâmbetele oferă mai mult farmec fiecărei scenete, întrebările despre ce va urma se contopesc cu dorinta de a avea o interpretare sinceră, al cărui efect să persiste..

Dar ce facem, când aparent rolul se sfârșește? Zâmbim, gândindu-ne că a fost o experientă frumoasa sau încercăm să cream o continuare, care poate va presupune un alt rol pentru care initial nu ne potrivim...Păstrăm gustul acelui moment de glorie sau ne încredem în intuitie, care ne îndeamnă să reluăm pentru că este posibil ca acea continuare să fie și mai frumoasă?

Pană la urmă, cum ieșim din scenă?

11 comentarii:

  1. Nu ieşim din scenă, rolul contează nu ieşitul în sine.
    Drumul e cel mai important nu scopul:).
    Reluăm, ori de câte ori nu sunte mulţumiţi până suntem aproape de perfecţiune.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Bianca: De acord :) Daca ni se permite sa ramanem in scena, putem relua :) Cred ca intr-un fel de acest lucru depinde mult: sa fim doriti pe acea scena :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi depinde cât de mult ne dorim noi cu adevărat asta.
    Eu una cred în puterea gândului, cred că universul e prietenos şi îţi dă ceea ce vrei, asta nu doar dacă stai cu mâinile-n sân evident.:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Bianca: Asa e :) Un prieten foarte bun de-al meu m-a sfatuit sa fac acelasi lucru :) Daca gandim pozitiv si Universul va fi mai prietenos cu noi :D

    RăspundețiȘtergere
  5. depinde de situaţie:) dar, în principiu, există un singur final total. până atunci, jucăm cum putem mai bine:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Acum princep eu de ce am ajuns noi două la concluzia că ar fi bine să punem de-un film. Bright minds ask themselves the same quetions. Părerea mea e că din scenă nu se iese. Nu atât timp cât publicul mai cere reprezentații. Și, categoric nu atât timp cât scena îți umple sufletul cu bucurie. :) Și-acum, știi tu la ce mă refer :).

    RăspundețiȘtergere
  7. @Iulia: Gand la gand :)

    Da, stiu :) Cred ca atat timp cat se intampla acest lucru, suntem capabili sa avem de o reprezentatie buna si sa redresam si publicul cand pare putin dezorientat :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai...nu putem parasi jocul. Nu putem face egal. Nu putem invinge.

    Cam asta e.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Dragos: Mmmm...deci nu prea mai avem iesire..:D

    RăspundețiȘtergere