Tentaţie...

"Pot rezista la orice, cu excepţia tentaţiei" (Oscar Wilde)

Oricât de mult am ţinut la o persoană, oricum s-au terminat lucrurile, întotdeauna trebuie să mergem mai departe. Doar că uneori preferăm să credem că lucrurile s-au terminat cu adevărat, chiar dacă poate undeva a rămas un gând nostalgic, o dorinţă înabuşită şi cel mai sigur tentaţia…Tentaţia de a încerca din nou să cunoaştem acea persoană, tentaţia ca de această dată să acordăm mai multă atenţie şi să reuşim să recuperăm dorinţele pentru care nu am avut timp iniţial.

E o tentaţie ce stârneşte zâmbete, dar nu avem încredere că lucrurile vor fi cu adevarat altfel nici acum. Am vrea să încercăm, am vrea să nu ne mai gândim atât de mult la toate situaţiile posibile şi să acceptăm. Dar intuiţia ne spune că doar ne vom complica şi că poate va exista acelaşi deznodamânt şi atunci vom pierde toate lucrurile frumoase pe care le-am descoperit în perioada în care tentaţia nu a existat.

Oare cum putem rezista tentaţiei? Lucrurile se pot schimba cu adevărat sau tentaţia este doar o dorinţă toxică, în care unul trebuie să se bucure mereu de atenţia şi dăruirea celuilalt? Ca şi când ceea ce contează este doar siguranţa că cealaltă persoană încă te place.

Poate..

Poate că uneori este mai bine să nu ştim ce pierdem…Fără gânduri, întrebări sau regrete. Doar zâmbet pentru un moment frumos ce a existat şi care pentru un timp ne-a făcut să fim mai visători, mai încrezători.

Poate că uneori fantezia se regăseşte în realitate printr-un moment ce necesită să fie unic…Fără alte curiozităti, făra încercarea de a retrăi senzatia. Poate că uneori e mai mult decât necesar să ştim să ne oprim la timp…Până la urmă, oricât de puternică este tentatia de a ne complica plăcut …tot lucrurile simple ramân cele mai frumoase.

Labirintul alegerilor

Dorinţe, amintiri, spaime şi bucurii compun labirintul în care adeseori mă pierd, mă regăsesc şi mă pierd din nou. În acele ore totul devine posibil, atât binele cât şi răul. Dar, un final aleg ca zâmbetul să învingă orice. E o alegere sigură, pe care o fac de fiecare dată. Când labirintul se complică şi am tentaţia să aleg acelaşi drum, îmi spun că deja am fost acolo, ştiu că nu este drumul potrivit şi că este timpul pentru o noua alegere. Poate va duce la acelaşi lucru, sau poate voi descoperi ceva cu totul special. Nu ştiu dacă este alegerea bună, dar îmi place să cred că şi cea mai banală alegere îşi are rostul ei. Iar, mai mult de atât, când ajung într-un nou punct al labirintului, trebuie să mă adaptez, nu să privesc în urmă sau să-mi doresc să revin, pentru că poate ar fi fost altfel...

Ce părere aveţi despre alegerile pe care le facem zi de zi? Există coincidenţe, alegeri bine gândite sau mai mult alegeri spontane, inedite? Credeţi ca indiferent de alegeri şi de drumul pe care îl urmăm în labirint, rezultatul poate fi acelaşi? Ieşirea din labirint este unică sau pot exista mai multe ieşiri?