Prietenii indispensabile...

Acum timpul se întorsese şi acele puţine clipe petrecute împreună îi reveneau încărcate de dor..Crezuse într-o prietenie indispensabilă. Ar fi vrut să-i cunoască fiecare zâmbet, fiecare trăire, ar fi vrut să se modeleze în funcţie de tot ceea ce şi-ar fi dorit să fie împreună. Era fascinată de faptul că se simţea capabilă de orice lucru frumos. Credea cu tărie în ceea ce simtea şi ştia că nu are nevoie de altceva pentru a reuşi să fie completarea pe care el o dorea.

Primul impas, prima deziluzie, prima rupere..Toate sunt suficiente pentru a realiza că uneori prieteniile indisensabile de care ne agaţăm cu atatâ pasiune, sunt doar rodul acelei părţi din noi care îşi doreşte să iubească, să dăruiasacă, să fie totul. Din păcate totul nu există...Când ieşim din sfera de influenţă a celuilalt, de cele mai multe ori ne dăm seama ca sentimentele noastre se domolesc, încât uneori chiar uităm sa ne mai gândim sau să mai încercăm să surprindem persoana respectivă. Oricât de mult ne implicăm într-o relaţie sau prietenie, de multe ori gradul de independenţă domină gradul de dependenţă faţă de acea persoană. Ne simţim atat de apropiaţi şi de fascinaţi, dar ce ne face să fim siguri că nu putem renunţa?

Astfel..credem în prietenii indispensabile, până la primul moment de evadare. Atunci, imaginile se derulează, zâmbim cu gândul la senzaţiile de atunci, dar ne dăm seama că dependenţele nu-şi au locul. Aşa ca dacă încercăm să uităm ceva sau pe cineva, totul vine de la sine, cum au venit şi sentimentele care ne-au tulburat pentru puţin timp. Ajungem să fim chiar surprinşi când descoperim că lucrurile pe care nu le credeam posibile s-au întâmplat atât de simplu, fără să fie nevoie de ajutorul nostru. Poate doar de cateva linii trasate la început, care apoi se dezvoltă fără prea multe gânduri sau frământări.

Voi ce credeţi? Există prietenii/relaţii/sentimente indispensabile? Cam cât de mult ne implicăm într-o prietenie cu adevărat? De multe ori o facem mai mult pentru noi sau pentru celălalt?

Domnule Motan

"Alice se întâlni cu Motanul la o intersecţie.
- Domnule Motan, aţi putea să-mi spuneţi pe ce drum să o iau?
- Aceasta depinde în bună măsură de locul în care intenţionezi să ajungi, răspunse Motanul.
- În ceea ce mă priveşte, îmi este indiferent..., spuse Alice.
- Atunci, fiecare drum este bun, răspunse Motanul.
-... numai să ajung totuşi undeva, încercă să explice Alice.
- Ah, dar vei ajunge, fără îndoială, spuse Motanul, dacă vei merge atât cât trebuie."(Alice in Tara Minunilor - Lewis Caroll)

Dacă astăzi v-aţi afla la acea intersecţie, ce aţi alege?

1. un drum pe care-l priviţi ca pe o provocare şi a cărui finalitate sunteţi dispuşi să o descoperiţi oricât de complicat se va dovedi?
2. un drum pe care sunteţi dispusi să-l încercaţi doar pentru a evada din monotonie, dar fără să conteze atat de mult ce descoperiţi pe parcurs?
3. un alt drum… pe care vă invit să-l descrieţi…