Concediu invizibil

Dacă ar depinde de mine, după concediu trebuie să urmeze încă doua zile libere în care să mă împac cu gândul că iar trebuie să mă trezesc devreme, să ajung la birou…şi mai grav, să recuperez ceea ce aş fi făcut în săptămana iberă. Există şi o parte frumoasă, am avut de recuperat şi povestile şi pauzele de cafea la care am lipsit. Apoi, după ce am recuperat, ar mai fi necesare încă 2 zile libere, în care să-mi fac planuri pentru noul an, aşa cum îmi propuneam în fiecare an, atunci când reîncepea şcoala. Abia atunci entuziasmul poate reveni şi aş lăsa starea aceasta în urmă. Ce drăguţ ar fi un concediu pus pe şotii, aşa cu un zâmbet larg , care să lase starea de “mai vreau” în urmă. Acestea fiind spuse, săptămana aceasta mi-am luat un concediu invizibil şi încă sunt departe…cu gândul.

Voi cum aţi reintrat în ritm după concediu? Ce părere aveţi, există nostalgie de după concediu, când trebuie să revenim la lucrurile obişnuite?