Ploaia de dimineaţă m-a facut să mă gândesc că ar fi un moment bun să stau şi să lucrez de acasă. Ştiu, aş fi lucrat ceva, apoi aş fi găsit alte lucruri de făcut, separate de serviciu. Doar că eram singură acasă si oricât de ispititor ar fi fost să rămân, m-am gândit la colegii mei, la pauzele noastre, la faptul că în 2 ani au devenit nişte prieteni foarte buni. Zâmbete, probleme mărunte, cuvinte de încurajare sau momente de plictiseală, de la un timp le împărţim pe toate. Singurul nostru coleg care mai glumeşte pe seama noastră, dar care ne este foarte drag. Cafele sau pauze de masă prelungite, dezbateri şi din ce în ce mai multe activităţi care se prelungesc în timpul liber.Uneori mă bucur foarte mult că îi cunosc, că în multe zile când ajung la serviciu am senzaţia că de fapt sunt în vizită la nişte prieteni şi urmează să fie o zi frumoasă alături de ei. Ei sunt prietenii pentru fiecare zi şi am învaţat multe lucruri frumoase alături de ei.
Pe voi ce vă înveseleşte într-o zi atât de mohorată? Cum vă întelegeţi cu colegii de serviciu?