Decizie...

Un zâmbet dăruit pe furiş, un gând ce stăruie, o dilemă fără sfârşit. Poate că este timpul pentru o schimbare, pentru ceva radical, care să îndepărteze monotonia ce s-a aşternut în ultimele săptămani. Sau poate că e nevoie doar de un moment liniştit, departe de tot, un moment în care voi nascoci noi ambiţii şi zambetul va reveni în fortă. Nu ştiu exact, dar poate că uneori e mai bine să ne eliberăm de orice gând şi să nu mai încercăm să controlăm sau sa planificăm orice lucru. Fără planuri, fără raportări, fără definiiţii sau încadrări..doar zâmbet, linişte şi dorinţa de a întâmpina imprevizibilul fără prea multe precauţii. Poate că este nevoie doar de o decizie pe care o tot amânăm şi apoi lucrurile vin de la sine.

Imaginaţie...

Pasiune, entuziasm, dorinţă, imaginaţie, un tumult de sentimente care de cele mai multe ori apare în corelaţie cu o persoană faţă de care ne simţim atraşi, o persoană care ştie să ne provoace astfel încât doza noastră de entuziasm să devină mai accentuată. Genul de provocare incitantă, în care imaginaţia încearcă să surprindă prin gesturi care duc la o apropiere mai mare. Imaginaţia învaţă să înţeleagă dorinţele celuilalt, învaţă să îmbrace forma unor lucruri profunde, al lucrurilor care rămân, indiferent de ce se va întâmpla peste un timp. Lucruri frumoase, care mai târziu se transormă în gânduri care readuc un zâmbet.

Imaginaţia sunt eu, imaginaţia ascunde dorinţa, sentiment. Imaginaţia ţine loc de toate cuvintele de care nu am nevoie. Imaginaţia este colacul de salvare în orice moment de plictiseală sau de impas şi învaţă să fie cât mai spontană.

Voi cât de mult vă folosiţi de imaginaţie? Credeţi că dacă facem cât mai des apel la ea, reuşim să păcălim monotonia? Dacă imaginaţia este alimentată de cunoştinţele pe care le acumulăm în timp, putem fi mereu inventivi sau uităm să mai surprindem prin imaginaţie?