Cocktail pentru luni

Se pare ca am revenit la dimineţile de luni în care mă cert cu ceasul de alarmă. Dorinţa de a mai dormi o oră se luptă cu entuziasmul unei noi săptămâni în care las loc pentru imprevizibil.. Azi chiar şi drumul spre serviciu mi s-a părut foarte lung.“Buna dimineaţa”, îmi spune o persoană mult prea voioasă. Salut cu jumatate de gură şi apoi sunt întrebată: “dar unde sunt zâmbetele în dimineata aceasta?”. Eh, zâmbetele încă dorm, îşi fac somnul de frumuseţe. In schimb, eu am nevoie de ceva care să mă trezeasca şi să mă motiveze. Poate un cocktail magic, ca pentru luni dimineaţa. Ingrediente: puţină energie, puţin zâmbet, puţină dragoste şi motivaţie. După ce l-aş savura, aş începe să zâmbesc şi să-i trezesc pe cei din jur. Cât încă visez la acest cocktail magic, vă doresc o săptămână frumoasă.

Încă visez

Cred că este prima săptamână în care mă bucur că este luni şi aş vrea să rămână aşa. Motivele: mâine am ultimul examem de la master. Ultimul, ultimul. Mi se pare ciudat. Chiar dacă de multe ori abia aşteptam să treacă “stresiunea”, acum mă tot gândesc că o să-mi lipsească şi că trebuie să găsesc altceva de făcut. Al doilea motiv, mâine va fi grevă la metrou şi mă tot întreb cum o să ajung la facultate. Poate că cel mai indicat ar fi să zbor şi să ajung la examen exact când intră proful în amfiteatru şi să-i fac cu mâna de la geam. Poate mă va privi amuzat şi ne va spune: “dragii mei, dacă tot am învaţat să zburăm, comerţul internaţional şi normele care se aplică îşi mai pierd din valoare. Aşa că puteţi să scrieţi ce vreţi voi şi toată lumea are 2 puncte din oficiu”. Da, e luni dimineaţa, încă visez :D

Later Edit: A venit şi vestea bună: greva de la metrou va tine doar până la ora 12, deci s-au dus grijile pentru trafic şi pentru cum voi ajunge la examen. Yupii!

Un drum de dorinţe

Ceasul de alarmă, graba de luni dimineaţă. Stropi de ploaie, persoane mai morocănoase ca de obicei. Vecinul cu care mă intersectez în staţie cam de 2-3 ori pe saptămână. Un zâmbet fugar, o privire care poate caută încă un zâmbet. Aglomeraţia de la metrou, persoane ce îi studiază îndelung pe noii veniţi. Uneori e un moment de răgaz şi drumul cu metroul, un moment în care pot să visez fără să fiu întreruptă, un moment în care mă gandesc la ce s-ar putea întampla astăzi. Poate ceva nou, sau poate ceva care să mă facă să simt că sunt acolo unde trebuie. Dorinţa de a încerca ceva nou, poate chiar şi un drum nou. Asa că am coborât cu o staţie mai devreme şi am evitat drumul pe care îl făceam în fiecare zi. Aparent banal, doar un alt drum. Totusi, a fost mai mult de atât, a fost un fel de a-mi spune că fiecare dorinţă îşi are însemnătatea ei şi nu trebuie să o las sa se piardă, pentru că fiecare poate duce la ceva nou, la ceva special, iar mai apoi la o altă dorinţă. Poate la un drum de dorinţe în care fiecare oprire este o dorinţă împlinită, iar fiecare pornire o nouă dorinţă.

Beautiful day

Am început ziua zâmbind. Azi, în mod sigur nu este luni. Mă tot gândesc că lucrurile frumoase se întâmplă exact când ne asteptăm mai puţin, dar chiar când avem nevoie de ele. Poate pentru că în astfel de momente suntem capabili să le preţuim şi să le savuram mai intens. Sper sa fie o săptamâna interesantă, plină de lucruri frumoase.