25 de Ore

Acum câteva zile scriam despre Nu pot sau Nu vreau. Revin asupra ideii, fiind convinsă că dacă ne dorim ceva cu adevărat găsim timp şi se poate. Poate că uneori nu reuşim pe moment, poate că alteori trebuie să dăm dovadă de mai multă iniţiativă şi să dăruim din timpul nostru. Totuşi, nu cred că rezolvăm ceva dăcă rămânem fixaţi asupra ideii: nu am timp. De ce preferăm să ne gândim mereu la acest lucru, când am putea să încercăm să câştigăm mai mult timp, sau măcar să alternăm zilele mai aglomerate cu cele în care să ne rămână timp şi pentru noi?

Ar fi frumos să existe măcar din când în când o zi de 25 de ore. Oare cum ar fi atunci? Dacă în rest avem impresia că nu avem timp, atunci am sesiza vreo diferenţă şi ne-am gândi ca acea oră să o atribuim pentru ceva diferit, plăcut, relaxant? Cum ne-am prioritiza în acel moment lucrurile?

Din păcate, nu pot exista 25 de ore..Cel mai probabil ziua poate avea atâtea ore câte ne dorim noi, dacă ştim şi vrem să le utilizăm eficient. Voi ce soluţii propuneţi pentru a păcăli timpul?

Dilemă

La o discuţie între fete, s-a pus problema întalnirilor care nu au finalitatea dorită. Adică, se iau 2 personaje, acestea se întalnesc de mai multe ori, se simt bine împreună, au mai multe lucruri în comun, dar de fiecare dată lucrurile ajung într-un punct mort. Nu ştii dacă o sa mai existe o altă întalnire sau dacă persoana respectivă are vreo intenţie. De cele mai multe ori, cea mai potrivită întrebare pare a fi: “ce vrei de la mine”. Dar eziţi să o pui, poate pentru a nu-l speria pe celălalt sau pentru a nu-i da impresia că ai interpretat greşit. Ce rămane de facut? Mai multa răbdare? Mai multă iniţiativă din partea celui care ar vrea ca lucrurile să urmeze un anumit curs? Sau pur si simplu…abandon?

Simpatie...

Simpatie...Simpatie pentru initiaţivă, simpatie pentru înţelegere, simpatie pentru curajul de a spune exact ce simţi, fără teama de a fi mustrat sau înteles greşit...Si mai ales, simpatie pentru sinceritate, indiferent cât de brutală poate fi uneori. Simpatie pentru bucuria acestui moment, fără a trasa prea multe planuri. Simpatie pentru bucuria de a zâmbi, de a fi îndrăgostit...Doar simpatie, la asta mă gândesc astăzi. :)