Încă ma gândeam la ce frumos ar fi fost să mai dorm o oră în plus şi la o zi cu soare, când am ajuns la birou şi am aflat ca o sa avem şedinţă. Repede bem o cafea, povestim ce am facut în zilele de concediu şi iată-ne în sala de şedinţe.
-Dragii mei, m-am gândit că urmează câteva luni în care trebuie să ne concentram şi să fim foarte productivi (130% cum ne spusese într-o sedintă anterioară), pentru a reuşi ceea ce ne-am propus in acest an. De aceea, m-am gândit să încerc să vă impulsionez şi vă propun programul de lucru afisat pe videoproiector.Mai mult de atat, salariile vor fi mărite cu 25% şi pentru concediul din vară, firma va plăti câte o excursie pentru fiecare dintre voi. Ce părere aveţi?
Noi ne uitam buimăciţi unul la altul. O fi câştigat şefa la loto?O fi căzut din pat de dimineaţă? E prea frumos ca să fie adevarat.
Înainte sa răspundem, un telefon începe să sune. Ce cunoscută îmi pare melodia. Încep să zambesc şi îmi dau seama că este melodia de la ceasul de alarmă. Au, au, au! Cineva să ma ciupească. Ce frumos visam!
Amuzant vis, dar ce facem când încetăm să mai fim motivaţi de anumite lucruri şi totuşi ne simţim prinşi în acel loc?
