31 mai 2010

Smile (7)

Life is like a mirror, we get the best results when we smile at it.

Încă visez

Cred că este prima săptamână în care mă bucur că este luni şi aş vrea să rămână aşa. Motivele: mâine am ultimul examem de la master. Ultimul, ultimul. Mi se pare ciudat. Chiar dacă de multe ori abia aşteptam să treacă “stresiunea”, acum mă tot gândesc că o să-mi lipsească şi că trebuie să găsesc altceva de făcut. Al doilea motiv, mâine va fi grevă la metrou şi mă tot întreb cum o să ajung la facultate. Poate că cel mai indicat ar fi să zbor şi să ajung la examen exact când intră proful în amfiteatru şi să-i fac cu mâna de la geam. Poate mă va privi amuzat şi ne va spune: “dragii mei, dacă tot am învaţat să zburăm, comerţul internaţional şi normele care se aplică îşi mai pierd din valoare. Aşa că puteţi să scrieţi ce vreţi voi şi toată lumea are 2 puncte din oficiu”. Da, e luni dimineaţa, încă visez :D

Later Edit: A venit şi vestea bună: greva de la metrou va tine doar până la ora 12, deci s-au dus grijile pentru trafic şi pentru cum voi ajunge la examen. Yupii!

30 mai 2010

Between The Minds

She's Always a Woman

Contradicţie

Hmmm..Spunem: “nu vreau să mai ştiu”, “asta a fost tot”, “nu vreau să mai aud” şi alte cuvinte similare. Şi totuşi…primul lucru pe care-l facem când ne întâlnim cu cineva în care avem încredere este să vorbim despre acelaşi lucru, să-l întoarcem pe toate părţile, să încercăm să găsim o explicaţie care să ne convină.

Oare nu este o contradicţie? Daca nu mă mai interesează de ce continui să vorbesc despre asta? Sau poate autosugestie? Spun că nu mă mai intereseaza până o să ajung să cred asta? Înţeleg nevoia de a vorbi despre ce s-a întâmplat, dar oare cu cât vorbim mai mult, nu suntem mai prinşi în acea situaţie? Ca şi când de fiecare dată se mai caută o explicaţie!

Hmmm..Ce să fie? Contradicţie sau autosugestie? Oare nu va fi mai uşor să depăşim situaţia dacă acceptam lucrurile şi încetăm să le răscolim cu fiecare ocazie?

29 mai 2010

Dragă conştiinţă (2)

Acum ceva timp mi-am trimis conştiinţa în vacanţă, iar când s-a intors ne-am înţeles mult mai bine. Zâmbetul îi revenise, se regăsise, îşi dorea tot felul de lucruri. Ei bine, cred că e timpul pentru o nouă vacanţă, pentru că de la o vreme e cu capul în nori. Aşa că, în această dimineaţă mi-a spus ca ne vedem duminică seară şi pâna când se intorce, să mă gandesc cum e cu drumul “de la…până la”, adică de la a-ţi propune să faci ceva, până la a face efectiv acel lucru?

Inclin să-i spun că “de la…până la...”este doar o cale pe care noi o alegem, un puzzle pe care noi îl construim. Un puzzle de cuvinte, un puzzle de fapte, de alegeri, sperante sau îndoieli. Este un puzzle mult prea variat, dar totusi uşor de construit. Reuşita lui depinde doar de ambiţia noastră şi de a nu uita ceea ce ne propunem.

Mulţumesc dragă conştiinţă şi îţi doresc un weekend plăcut!

28 mai 2010

Chasing Pavements

Despre mine

Am primit o lepşă de la Black Angel:

Zodia: scorpion şi sunt mulţumită cu ea;

Aş vrea: ca pentru o zi să fiu invizibilă;

Păstrez: gânduri frumoase;

Mi-aş fi dorit: ca uneori totul să fie perfect.

Nu-mi place: ironia;

Mă tem: să ratez unele lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le fac, dar mi-am dat seama prea târziu;

Aud: doar ceea ce vreau eu să aud;

Imi pare rău: când mă cert cu cineva drag;

Imi place: să-mi fac pasiuni noi;

Nu sunt: ceea ce îşi doresc alte persoane să fiu…sunt eu, orice ar fi.

Dansez: ţopăi, uneori în momente de euforie…dar cred ca este şi acesta un dans;

Niciodată: “Nu spune niciodată nu se poate, ci incepe cu "să vedem"...

Par: uneori îmbufnată, alteori inaccesibilă, alteori mult prea visătoare;

Plâng: când as vrea să fac mai mult şi nu mai pot;

Nu-s întotdeauna: puternică.

Nu-mi place la mine: ca sunt prea încăpăţanată;

Sunt confuză: atunci când cuvintele se contrazic cu faptele;

Am nevoie: de dragoste şi de momente frumoase;

Ar trebui: ca uneori să nu mai analizez atât de mult lucrurile şi doar să mă bucur de ele.

Leapşa merge mai departe la oricine doreşte să o preia.

27 mai 2010

Înviorarea

Stabilisem de luni că azi în pauza de masă vom merge să jucăm baschet într-un parcuţet pe care îl avem în apropiere şi că apoi vom mânca câte un sandviş. Un fel de 2 in 1, ca apoi să ne întorcem la birou cu mai multă energie, învioraţi şi puşi pe treabă.

Toate bune şi frumoase, ne-am echipat şi în parc cu noi. Toată lumea era grabită, entuziasmată. Ajungem în parc, repede se fac echipele şi să-i dăm bătaie. Frumos, distractiv, în timpul jocului aproape că uitasem că am plecat de la serviciu. Serviciu? Unde,unde şi ce trebuie să fac? După joc, ne-am oprit pe iarbă, am mâncat, ne-am propus să venim în fiecare săptămână. Şi, am pornit spre birou…bineinteles cu mult mai putin avânt. Ajunşi la birou…tot farmecul a dispărut. Partea mai gravă este ca somnul s-a instalat pe la mine, s-a gandit să fim colegi în după-amiaza aceasta.Colegii nu par sa dea semne, dar ce bună ar fi fost acum o oră de somn. Sper că pană la sfarşitul programului să nu cad de pe scaun sau mai rău, cu capul pe tastatură. Deci, numai înviorare nu a fost!

Zorbing...

Stornaway - Zorbing

Mie îmi place mult, mult cum sună. Voi ce părere aveţi? :-D

My desktop


Am primit o leapşă de la Waly şi trebuie să încarc o poză cu desktopul meu. Recunosc că îmi plac scurtăturile, dar încerc să nu depăsească 3 coloane. Cât despre pinguini, chiar dacă a venit vara, încă nu pot să mă despart de ei.

Leapşa merge mai departe la oricine doreşte să o preia.

26 mai 2010

Did you smile today?

Recunosc, stăteam destul de încruntată în dimineaţa aceasta. Nici cafeaua nu părea să-şi mai facă efectul, noroc cu poza aceasta. M-a amuzat, am zâmbit şi vă invit pe toţi la un zâmbet. Pană la urmă, să zâmbim se numară printre lucrurile pe care putem să le facem zilnic, fără nicio grijă. Măcar că ne gândim că o să facem riduri dacă mai stăm aşa încruntaţi şi tot o să zâmbim.

25 mai 2010

32 Flavors

Smile (6)

A smile is just a smile, but a smile from the heart can change someone's day. So smile like you mean it. You never know who you will have an impact on today.

24 mai 2010

Parcuri perfecte

Ce frumoasă a fost această duminică prelungită! Iniţial, mi s-a părut ciudat: este luni şi nu sunt la serviciu. Şi ce bine îmi părea, să zburdăm am spus! Câteva ore cu rolele, apoi am revenit la o pasiune mai veche: bicicleta. M-am convins, e aşa cum se spune, mersul pe bicicleta nu se uită. Deşi nu am mai mers din liceu şi initial mă gândeam că nu o să am echilibru, a fost relaxant şi mi-am propus ca de acum să repet experienţa cât mai des.

Si totuşi, urcată pe bicicleta parcă am revenit la realitate şi am început să observ aglomeraţia din parc. Necesita mult mai multa atenţie decât rolele. Parcă de pretutindeni putea să apară brusc cineva în faţa mea.Asa că în seara această o să visez la parcuri perfecte, parcuri în care există zone diferite pentru fiecare sport pe care vreau să-l practic. Parcuri foarte mari, în care să mă pierd, parcuri cu o multime de flori colorate care să mă facă să simt că sunt departe şi că forfota oraşului nu mă urmăreste şi aici. Parcuri, în care plouă doar uneori dimineaţa, pentru ca după-amiaza să se simta un aer curat şi toata lumea să se bucure de sportul său preferat.

23 mai 2010

Simple Together

Generalizări

Generalizări: ” Îmi place de tine, pentru că eşti aşa…”. Ce înseamnă “aşa”, când auzi această afirmaţie mult prea devreme, când tu simţi că persoana care spune asta nu te cunoaşte? Oare plecăm de la nişte premise greşite sau vrem să credem cu disperare că acea persoană este exact ceea ce cautăm? Oare o încadrăm într-un tipar şi ne mulţumim să credem că aceea este realitatea? Apoi ne pierdem în comoditate langă o persoana care este “aşa” cum am visat-o?

Cum de uneori refuzăm să cunoaştem, doar pentru ca noi vrem să credem că acea persoană este “aşa”? Ridicăm acea persoană pe un piedestal pentru că este “aşa”, avem aşteptări de la ea din acelaşi motiv, dar oare ştim cum este ea cu adevărat? Sau credem că dacă îi ştim câteva principii în mod sigur este “aşa”? Totuşi, nu ne dăm seama că atunci când pune în practica acele principii, persoana respectivă este cu totul altfel şi că merită sa fie cunoascută exact cum este. Poate că ne va plăcea şi mai mult, trebuie doar să fim dispuşi să o cunoaştem fără generalizări si încadrări. Cred că merită să cunoaştem cu adevarat, tocmai pentru că defectele şi calităţile fac o persoana unică şi acestea pot fi adevăratele motive pentru care să ne placă.

Smile (5)

"Each day it's just another reason to smile". :)

22 mai 2010

Pasiune de weekend



O plimbare prin ploaie, urmată de melodia aceasta dată pe repeat. Un zâmbet, un gând către tine şi un mesaj frumos. Azi am destul timp pentru lucruri care îmi plac, pentru lucruri care mă liniştesc. Am pus pentru puţin timp graba în cuier şi am revenit la pasiuni. Fără alte gânduri, doar pasiuni :)

21 mai 2010

Love will come through



Din străini devenim prieteni, din prieteni devenim străini. E un cerc, rolurile se pot inversa oricând. Depinde doar de noi, de ceea ce vrem, de ceea ce căutam. Cred că dacă lăsam loc pentru comunicare şi sinceritate, ne păstram mult timp poziţia initială. Aşa nu apar întrebări: "cum", "de ce s-a terminat", "de ce nu am văzut" sau "de ce nu mi-ai spus din timp". Privesc simplu lucrurile: comunicarea echivalează cu cât mai puţine întrebări. Comunic tocmai pentru că ţin la acea prietenie sau comunic tocmai pentru a cunoaste şi a deveni prieteni. Comunic pentru că vreau să transmit ceva, chiar şi lucruri mai puţin plăcute, iar cu timpul devine ceva firesc să pot spune orice.. Comunic pentru că este felul prin care pot să mă implic.

Happy

I'm so happy, just so happy...

Happy...pentru o surpriză frumoasă, pentru că în mod sigur de multe ori prezentul compensează pentru trecut prin întamplări mult mai frumoase.

Happy...pentru că este vineri şi se anuntă o zi lejeră, dar mai ales pentru că va fi un weekend prelungit. Deconectare, relaxare şi happy, happy, happy :)

Un weekend frumos :)

Leapşa despre job

Am primit o noua leapşă de la NightOn:

1. Câte zile lucrezi pe săptămână?
5 zile, sau mai bine spus 4 şi jumatate pentru că intotdeauna vineri plec mai devreme.

2. Câte ore lucrezi pe săptămână?

Hmmm…teoretic 40, practic mai putin :))

3. Ai un program fix? O rutină?

Da , de la 9 la 6.

4. De câte ori pe zi îti iei pauze la serviciu?
Hmmm…depinde de zi. Cam 2-3 pauze de cafea şi pauza de masă.

5. Câte ore pe zi petreci scriind şi citind emailuri?

Cam 2-3 ore.

6. Care e primul lucru pe care îl faci când ajungi la lucru?
Blog, Facebook şi între timp mail-ul de serviciu se încarcă.

7. Cu cine bei cafeaua şi cine o face?
Cu cine ajunge primul la birou 

8. Un exemplu de office fun?

Pauza de morcovi, discutiile în care ne propunem să jucăm la loto şi să cumpărăm firma ca să nu ne mai bată nimieni la cap şi de aici pornesc multe alte planuri.

9. Când nu lucrezi, cum îti petreci timpul?

Dupa job mă vad cu diversi prieteni , ieşim la un suc, o plimbare sau ce aveam chef să facem în acel moment.

Leapşa merge mai departe la oricine doreşte să o preia.

20 mai 2010

Smile (4)

"Smile, it is the key that fits the lock of everybody's heart.”

Something Inside

Prima carte citită

Am primit o leapşa dragută de la George şi trebuie să povestesc despre prima carte citită.

Hmmm, cel mai probabil printre primele lucruri pe care le-am citit au fost nişte basme şi poveşti nemuritoare, dar prima carte de care îmi aduc aminte cu mult drag este Heidi, de Johanna Spyri. Carte prezintă povestea unei fetiţe orfane care este lăsată în grija bunicului său care locuieste în Alpi, aventurile prin care trece alături de noul prieten pe care si-l face aici şi modul în care reuseste să-şi îmbuneze bunicul. In momentul în care se reîntoarce la oraş pentru a avea grijă de o fetiţă bolnavă, ea simte lipsa bunicului şi a vieţii de munte. Atunci când reuseste să se întoarcă la bunicul său, o aduce în vizită şi pe fetiţa bolnavă, care datorită aerului curat începe să-şi recapete puterile şi se însănătoşeşte. Mult timp după ce am citit-o mi-am amintit cu drag de imaginea munţilor, imaginea bunicului, imaginea celor două prietene.

Leapşa merge mai departe la: Omlette du Fromage, Night On,Mereu la fel, Black Angel şi Waly

19 mai 2010

Premiul bloggerului prietenos


Premiu, premiu de la Black Angel, căruia îi mulţumesc foarte mult.

Premiul merge mai departe la toţi prietenii din blogroll şi către toţi cei care mă vizitează şi la rândul lor au un blog.

Situaţii vs Momente

Situaţii de urgenţă, situaţii în care abia asteptăm să ne strângem la o cafea şi să spunem ce avem pe suflet. Situaţii în care poate că într-un fel cautăm să ni se spună că avem dreptate, că nu exagerăm. Situaţii în care vrem să fim înţeleşi, situaţii care ne fac să devenim mai apropiaţi de acele persoane, tocmai pentru că sunt acolo pentru noi. În astfel de situaţii, momentele de linişte nu există, ci doar agitaţia noastră de a găsi ceva care să ne atragă atenţia de la acea situaţie.

Toate acestea sunt situaţiile în care admitem că nu întotdeauna suntem bine, în care acceptăm că prietenii ne sunt alături şi pentru a împarţi cu ei acel zâmbet trist. Situaţii ce sunt urmate de momente de linişte, de tăcere sufletească. Liniştea care ne îndepartează de acea situaţie, linistea pe care învăţăm să o apreciem si să ne bucurăm de ea. Situaţii aiurea care se luptă cu momente de liniste, zile frumoase care se iau la întrecere cu zile rele. În final, înving cele pentru care avem mai multă predispoziţie, cele pentru care avem mai multă convingere că ne vor ajuta. Nu putem evita întotdeauna situaţiile rele, dar cu puţină răbdare şi cumpătare poate că putem trece cu bine peste ele, iar asta depinde doar de determinarea noastră!

18 mai 2010

Walk Away

Azi aş iubi minutele daca s-ar îngrămădi să treacă mai repede. “Hei, e rândul meu acum”, spuse îmbufnată ora 15. “Nu înţeleg unde te grăbeşti aşa!”, o apostrofă ora 13. Apoi, destul de îngâmfată, privi ora 14 ca şi când i-ar fi spus: “Nu vreau să mă grăbesc, există timp destul pentru toate”

Aş mai iubi soarele, dacă s-ar încumenta să apară şi să aducă cu el puţină căldură. Să se certe cu norii, să le spună că timpul lor a trecut. Începusem să uit gustul ceaiului preferat, dar am revenit la el chiar dacă gândul îmi este la un frappe de ciocolată cu vanilie.

Totuşi, până când va fi iar vremea de frappe, iubesc următoarea melodie:

17 mai 2010

Smile (3)

"If you see a friend without a smile; give him one of yours."

Somewhere Over the Rainbow

Un drum de dorinţe

Ceasul de alarmă, graba de luni dimineaţă. Stropi de ploaie, persoane mai morocănoase ca de obicei. Vecinul cu care mă intersectez în staţie cam de 2-3 ori pe saptămână. Un zâmbet fugar, o privire care poate caută încă un zâmbet. Aglomeraţia de la metrou, persoane ce îi studiază îndelung pe noii veniţi. Uneori e un moment de răgaz şi drumul cu metroul, un moment în care pot să visez fără să fiu întreruptă, un moment în care mă gandesc la ce s-ar putea întampla astăzi. Poate ceva nou, sau poate ceva care să mă facă să simt că sunt acolo unde trebuie. Dorinţa de a încerca ceva nou, poate chiar şi un drum nou. Asa că am coborât cu o staţie mai devreme şi am evitat drumul pe care îl făceam în fiecare zi. Aparent banal, doar un alt drum. Totusi, a fost mai mult de atât, a fost un fel de a-mi spune că fiecare dorinţă îşi are însemnătatea ei şi nu trebuie să o las sa se piardă, pentru că fiecare poate duce la ceva nou, la ceva special, iar mai apoi la o altă dorinţă. Poate la un drum de dorinţe în care fiecare oprire este o dorinţă împlinită, iar fiecare pornire o nouă dorinţă.

16 mai 2010

Filme preferate

Waly s-a gândit să vorbim şi despre filme preferate, nu numai despre seriale. Printre filmele pe care le-am vazut în ultimul timp şi mi-au plăcut mult se numară:

1.P.S I Love You: l-am vazut de 2 ori în ultima lună şi l-aş revedea cu drag oricând. Mi-au plăcut: ideea filmului, coloana sonoră şi a reusit să atingă un punct destul de sensibil.

2. Alice in Wonderland: Grafica, costume, personaje care au reuşit să mă tină concentrată până la sfarşitul filmului.

3. Old Dogs: L-am vazut într-o seară in care aveam chef de râs. Mi-a placut, am râs mai mult decat era necesar şi de fiecare dată când imi aduc aminte de el îmi vine în minte câte o fază amuzantă şi mai zâmbesc putin.

4. The Ugly Truth: potrivit pentru o seară între prieteni, surprinde foarte bine lupta dintre sexe şi are destule momente amuzante.

5. The Pursuit of Happyness - pur si simplu superb, nu mai are nevoie de nicio descriere.

Leapşa merge mai departe la oricine doreşte să o preia.

Let the music play

Melodia care mă face să încep ziua zâmbind şi să mă gandesc la o duminică relaxantă.



Melodia mea potrivită pentru a-mi păstra optimismul oricare ar fi fost furtuna.



Astăzi va fi o duminică cu multă, multă muzică. Just let the music play!

15 mai 2010

Smile (2)

"Keep smiling - it makes people wonder what you've been up to". ~Author Unknown

Se uita bloggerri la seriale?

Am primit o leapşă de la Roxy (NightOn) despre seriale. Trebuie să spun că îmi plac, pentru că îmi place ideea de continuitate; astfel ai timp să cunosti mai bine personajele respective. Sper să nu ratez niciunul dintre cele care mi-au plăcut:

-Dallas;
-Melrose Place;
-Beverly Hills ;
-Friends;
-Married with Children;
-Judging Amy
-Ghost Whisper;
-Dexter;
-Medium;
-Supernatural.
-Numb3rs

Pasinea pentru seriale s-a făcut simtită si anul acesta prin:
-Californication;
-The Big Bang Theory;
-Grey's Anatomy - acesta îl urmăresc de câteva săptamâni şi weekendul acesta termin sezonul 5. Trebuie să recunosc că este foarte lipicios , pentru că uneori ajung să văd şi 5-6 episoade consecutiv.

Leapşa merge mai departe la Ilana, Omlette du Fromage, Camelia, Mereu la fel, Black Angel .

14 mai 2010

Varza de drept

Hmmm...Azi aş putea să mă gândesc la câteva lucruri imposibile: să fie deja sâmbătă, sau, şi mai bine, să fii dat deja examenul la drept şi acum să fiu încantată pentru că a fost aşa de uşor. Asta chiar lucru imposibil, pentru că am dat şi semestrul trecut un examen cu acelaşi prof şi parcă eram într-un cuptor şi îmi ziceam: gândeşte-te, gândeşte-te, ce mai poţi să scrii? Cert este că după oricât de multe examene, niciodată nu pare să dispară senzaţia de "nu ştiu nimic", deşi primul impuls este: orice mi-ar da, o să bat câmpii. Uneori merge, alteori chiar şi câmpii rămân fără cuvinte. Hmmm...deci, la drept chiar cred că este imposibil. Dar, mai sunt câteva ore în care o să gătesc o varză de clauze, arbitraj comercial, obligaţii, norme conflictuale, etc. Sper să-mi iasă delicioasă şi să-l încânte pe prof.

13 mai 2010

Gained The World

Nebunie molipsitoare

Gesturi rebele, naturaleţe, impulsivitate, profunzime, bucurie…E un amestec ce te învăluie, trebuie doar să vrei să te laşi purtat de sentimente frumoase, să vrei să acorzi putină atenţie. Şi ce e mai important: să nu fugi, oricare ar fi fost experienţele de până atunci; să nu pornesti de la premisa că şi de data aceasta lucrurile nu vor fi aşa cum ai sperat. Din contră, trebuie să ai încredere că poate fi cea mai frumoasă experienţă, trebuie să ai curajul să visezi, să speri şi mai ales să fii deschis. Poate că în final se va dovedi a fi o nebunie frumoasă, o nebunie molipsitoare, o dependenţă care îţi va însenina fiecare zi, făcându-te să crezi că aproape întotdeauna se poate întâmpla ceva atât de frumos încât orice altceva să nu mai conteze.

12 mai 2010

Smile (1)

"You're never fully dressed without a smile." ~Martin Charnin

One Way Or Another

Ziua “Nu ştiu”

Nu ştiu cum se face dar azi am primit o groază de întrebări: despre job, despre master, despre mine, despre şi despre…Şi dupa o seară relaxantă , în care am cântat până tarziu şi ne-am adus aminte de melodiile copilăriei, m-am trezit cu aceeaşi stare. Parcă aş fi vrut doar să ascult muzică şi să zâmbesc în continuare. Iar când a început potopul de întrebări, singurul răspuns care îmi venea în minte era “ nu ştiu”. Refuzul de a mă gândi, refuzul de a da detalii sau de a face planuri. Pur şi simplu nu ştiu şi încă nu vreau să ştiu. Vreau doar ca pentru o zi să-mi iau liber de la orice gânduri şi întrebări. Atât cele pe care mi le pun uneori, cât şi cele care vin de la cei apropiaţi. Ziua “Nu ştiu”, ziua în care s-a dat liber doar la glume, la subiecte interesante şi mai ales la zâmbete.

11 mai 2010

I feel better

O altfel de trezire

În cazul în care vă simtiţi foarte adormiţi la birou şi cafeaua deja nu mai are efect, pentru a vă trezi aveti nevoie doar de o colegă care să vorbească extraordinar de tare. Gândiţi-vă că staţi frumos la birou şi încercaţi să vă faceţi treaba, cand începe să vorbească la telefon: “Alo? Da, sigur ca da,spuneti,etc” ! Cred că de cele mai multe ori indicaţiile pe care le da le aud chiar şi vecinii. Noi, din celălălt birou, ne uităm enervaţi unul la altul, apoi ne bufneşte râsul. Cert este că funcţionează în fiecare dimineaţă în care încă nu m-am trezit; e ceasul de alarmă care sună mult mai târziu pentru a-mi reaminti că e o nouă zi. Bună dimineaţa!

10 mai 2010

Help Myself

Leapşă..despre cărţi

Am primit o leapşă dragută de la Night On, despre cărţi:

1.Câte cărţi ai citit pâna acum in 2010?
Până acum 6.

2. Câte cărţi de ficţiune şi cate de nonficţiune?
Dacă fac încadrarea bine cred că 2 ficţiune şi 4 nonfincţiune.

3. Care e proporţia de scriitori barbati vs. femei?
Majoritatea au fost bărbaţi, o singură autoare.

4. Care este cartea preferată citită in 2010?
Andrew Davidson – “Gargui”.

5. Care este cartea care ţi-a plăcut cel mai putin în 2010?
Anul acesta încă nu am început nicio carte care să nu-mi placă şi la care să renunţ.

6. Care e cea mai veche carte citită?
Hmmm…Chiar nu ştiu.

7. Dar cea mai nouă?
Herta Muller – “Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”.

8. Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?
Cel mai scurt”Gargui”; cel mai scurt “Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”.

9. Câte cărţi împrumutate de la bibliotecă?
În momentul acesta citesc o carte împrumutată, restul le-am cumpărat.

10. Câte cărţi citite sunt traduceri?
Toate.

11. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Anul acesta nu am citit mai multe cărţi de acelasi autor. Vreau să mai încerc ceva de Herta Muller.

12. Care e personajul principal din cărtile citite de pana acum?
Nu o să le enumăr pe toate , ci doar pe cel care mi-a plăcut cel mai mult: Marianne Engel- personajul principal feminin din Gargui.

13. Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?
Islanda, Florenţa, Germania – toate din Gargui.

14. Ce scriitori descoperiţi in 2010 ai vrea să citesti mai mult?
Cred ca aş mai încerca cu plăcere şi alte opere de-ale lor, în special Andrew Davidson.

15. Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?
Cred ca aş fi încercat-o pe oricare dintre ele, chiar daca nu mi-ar fi fost recomandată.

16. E vreo carte a cărei lectura îţi pare rau că ai amânat-o?
Nu.

Leapşa merge mai departe la Ilana, Omlette du Fromage, Camelia şi Mereu la fel

9 mai 2010

Riscul unei provocări...

În general o situaţie este fie albă, fie neagră. Nu putem spune că este gri, nehotărârea nu-şi are locul acolo unde chiar îţi doreşti ceva. Tot ce trebuie să vezi în astfel de situaţii este că trebuie să ai curaj să-ţi asumi orice risc. Eu sunt un risc, tu eşti un risc şi mai ales situaţia în sine. Ce poţi pierde mai mult de atât? Dar, ce poti câştiga? Trebuie să vezi că totul constă doar în riscul de a accepta orice provocare, fără să pui prea mult lucrurile în balanţă. Riscă orice ar fi, pentru ca în final va rămane măcăr mulţumirea că ai încercat.

Dance with me....




Ploaie şi dans. Imi era dor de ploie...Let's dance little stranger!

8 mai 2010

Tu...

Un zâmbet cu gândul la un moment în braţele tale , o privire caldă care ştie să ajungă în acel punct care mă face să devin mai visătoare. Tu…eşti tu. Tu, cel care m-ai facut să cred că unele legături sunt indestructibile, tu cel care mă înţelegi chiar şi atunci când nu ştiu să mă exprim. Tu, cel lângă care orice lucru pare firesc, poate tocmai pentru că orice căutare s-a oprit. Sunt acolo unde mi-am dorit şi zâmbesc. Zâmbesc pentru că multe cuvinte mi se par inutile. De cele mai multe ori e suficient să fii atent la o persoană doar o fracţiune de secundă, ca să-ţi dai seama cum se luminează în preajma ta. E ceva involuntar, ce vine din interior şi nu-şi găseşte explicaţia în cuvinte. Aşa e şi cu tine, acesta e efectul cel mai frumos pe care îl ai asupra mea.

7 mai 2010

Friday I'm in Love



Un weekend frumos, plin de zâmbete!

Funny Friday

De dimineaţa, toţi eram în aşteptarea salariului. De cum am ajuns la birou, primul lucru pe care l-am făcut a fost să verificăm dacă au intrat banii. La prima încercare, dezamăgire. Am început să ne gândim că poate a uitat să-i transfere, asa încat mai aveam putin şi o luam pe şefa la întrebări. Motivul pentru care suntem atât de nerăbdători: ne-am propus să plecăm puţin de la birou şi să ne facem de cap. Nu contează unde vom merge, contează că ne vom relaxa puţin şi în felul acesta mai scăpam de rutină.

Pe la 12 s-a întâmplat minunea. Banii sunt în cont şi cam într-o ora o să ne luăm o pauză de masă prelungită. Mai luam cu noi şi puţina bună dispoziţie şi cred că va fi o ieşire reuşită. Ce mai, weekendul deja a început! Sper ca ne vom face un obicei din astfel de ieşiri, ca să ne mai descreţim frunţile din când în când. Iar pentru restul zilelor, ne-am gândit să apelăm la câte o pauză de brioşe cu ciocolată, iar alteori la o sesiune de filmuleţe amuzante.

The Only Exception

6 mai 2010

Sesiune de mai


Se anunţă o lună destul de încărcată pentru că urmează sesiunea. Ultima sesiune de la master. Încă nu-mi vine să cred că s-au dus anii de facultate, iar acum si masterul. Mult, mult prea repede. Proiecte şi cateva examene, apoi dizertaţia abia în septembrie. Încă nu sunt hotăraţi dacă să dăm şi examen scris, dar noi sperăm că nu va fi cazul.

Cert este că o să-mi fie dor, cu atât mai mult cu cât zilele acestea mi-am dat seama că am uitat lucruri care altădată îmi plăceau şi mi se păreau uşoare. Spun asta, pentru că azi m-am apucat de proiectul la statistică şi am avut de calculat mai multe matrici. Eu mă uitam la ele, ele se uitau la mine şi mă gândeam că la începutul facultătii mi se păreau atât de simple. Clar, am ruginit!

Una peste alta, sper să treacă cu bine ultima sesiune şi aş mai vrea un master constructiv: fără proiecte şi examene, doar discuţii la care să particip cu multă plăcere. Aşa, poate nu o să ruginesc de tot!

Noisettes- Never forget you

5 mai 2010

Dragă fantomă...

În ultimele zile am descoperit că îmi plac fantomele, ele fiind persoane cu care am încetat să vorbesc de ceva vreme. Mi se pare amuzant, cred ca au o calitate aparte: când simt că poate eşti bine se gândesc să te bântuie puţin. Mai în glumă, mai în serios, încă se cred irezistibile. Pentru ele nu contează ce s-a întâmplat, contează doar că poate mai există ceva şi dacă reapar au impresia că lucrurile se pot relua uşor.

Dragă fantomă, lasă-mă sa te anunţ că te înşeli. Oamenii merg mai departe, se maturizează, învaţă să zâmbească şi mai ales să se concentreze asupra altor lucruri. Ai toata libertatea să încerci, dar nu interpreta că refuzul constă în niste sentimente negative, ci în faptul că uneori este prea târziu să vezi anumite lucruri. Te rog, maturizează-te şi nu mai bântui , pentru că în timp sentimentele trec, noi ne schimbam şi poate că ceea ce mai speri să regăseşti este doar o iluzie.

Buy me with a cofee



Buna dimineata!

4 mai 2010

Awesome blogger


Am început ziua cu o surpriză frumoasă, un premiu de la Black Angel. Mulţumesc mult pentru premiu şi am plăcerea de a-l da mai departe următorilor:

Ilana
NightOn
Erase-Rewind
Rebusul Vieţii
Omlette Du Fromage
Tudor

O zi frumoasă, cu multe, multe zâmbete :)

3 mai 2010

Ironic...

Este ironic cum după un weekend frumos, luni mă trezesc buimacă…Iar luni? Si ce frumos a fost! Aş mai juca şi azi badminton, cărţi sau mima. Dar, amintindu-mi cât am râs când am avut de ghicit că se mima o salcie sau un obelisc, nu pot să nu zambesc. Iar jocul de badminton a început să-mi placă din ce în ce mai mult.. Inventivitate, zâmbet şi ghiduşie sunt cele care îmi încarcă bateriile astăzi şi vor păcăli ziua de luni.

2 mai 2010

Intuiesc şi decid...

Când poate deveni intuiţia factor de decizie? De exemplu: există o situaţie roz, ceva de genul “prea frumos ca să fie adevarat”. Iniţial, tendinţa mea este de a cerceta această situaţie şi fară să încerc să caut motive pentru care să nu cred, ceva imi spune să nu o fac. Să nu cred, să încetez să mai fac parte din acea situaţie şi pur si simplu să spun pas. Apoi intervin alţi 2 factori: au mai existat situaţii similare, cand nu m-am bazat pe intuiţie, dar mai apoi s-a dovedit că dacă m-aş fi bazat ar fi fost mai bine. Cel de-al doilea factor: aş putea să fac şi de data aceasta abstracţie şi să continui lucrurile ca şi când nu exista acel sentiment. Dar, în acest caz, rămâne o barieră data de acel sentiment, care poate ar influenţa cursul lucrurilor. Hmmm…Deci, poate deveni intuiţia un factor de decizie? Poate deveni ea acel prieten apropiat care să ne sfatuiască atunci când suntem nehotaraţi într-o situaţie care ni se pare suspectă?

1 mai 2010

I’m happy with…

Leapşă, leapşă de la NightOn…:) Mi se pare foarte interesantă, trebuie să scriu despre 10 lucruri care mă fac pe mine fericită. Hmmm, să vedem:

1. Prietenii: ei îmi fac intotdeauna ziua mai frumoasă, mă fac să zâmbesc, sunt alături de mine, sunt cei care mă impulsionează de multe ori şi mai ales cei cu care îmi place să-mi petrec timpul.

2. Familia: orice ar fi, părinţii sunt întotdeauna alături de mine să mă sprijine sau să mă mai tragă de mânecă din când in când. Iar fratele meu, este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

3. Muzica: nicio zi fără muzică. Oricare ar fi starea mea, întotdeauna există o melodie care să se potrivească .

4. Cafeaua de dimineaţă: face parte din ritualul de dimineaţă: o cafea bună, o melodie preferată şi de obicei o conversatie la telefon.

5. O carte: întotdeauna când vreau să mă deconectez, citesc. De cele mai multe ori carţile pot deveni adevărate surse de inspiraţie şi îmi plac foarte mult cele în care sunt reliefate aspecte psihologice.

6. Plimbările: îmi place sa descopăr locuri noi, să admir peisaje şi să gasesc locuri de suflet, în care să-mi placă să revin.

7. EL: se ştie el…modul sincer şi felul frumos în care mă surprinde.

8. Filmele: sunt tot un mod de deconectare, iar ca să-mi placă trebuie să găsesc acel ceva care să mă ţină în suspans până la sfârşit.

9. Rolele: mă bucur că în sfarşit s-a făcut cald. După o zi de lucru, o plimbare cu rolele mă relaxează, mi se pare cel mai bun mod de a-mi reîncărca bateriile.

10. Dulciurile: în special ciocolata. Întotdeauna păstrez loc şi pentru desert, iar cand sunt nervoasă sau obosită, ciocolata este remediul potrivit pentru a reveni la o stare mai bună.

Sunt curioasă cei face fericiţi pe: Akindofsth, Camelia, Black Angel si CosTin :)